Sau ce faci cu oasele și coastele pe care le-ai criogenat după ce ai tranșat mielul de Paști.
Păi oasele (gât, șiră și ce-a mai căzut la tranșat) devin supă. Pot fi coapte în cuptor o oră la 180˚C , dacă doriți un fond (implicit un sos) brun sau fierte direct dacă partea aceasta nu contează. Cu ce mai trebuie: o ceapă, una două foi dafin, 2-3 cuișoare, țelină, pătrunjel, păstârnac, morcov și o rază de steluță de anason. Se clocotesc molcom vreo oră și jumătate sau chiar două ore dacă aveți timp.
Coastele de miel se ung cu două linguri de ulei de măsline amestecat bine cu 1 1/2 linguriță de ras al hanout și se țin acoperite la frigider vreo 2-3 ore. Apoi se prăjesc într-o lingură de ulei de măsline în tajina încinsă.
Se rumenesc prin toate ungherele și se scot ca să facă loc la o ceapă medie tocată grosier și 4 fire de ceapă verde tocate până la frunze, care se înmoaie apoi se adaugă un morcov rondelit.
Se mai lasă un minut și se adaugă coastele de miel rumenite și se îneacă totul în zeamă de miel proaspăt strecurată din oala cu supă.
Se amestecă un pic, se aduce la fierbere, se acoperă, se reduce focul la șoaptă și se uită de tajină vreo oră jumătate. Timp în care puteți să vă ocupați de cartofi. Musai noi, că tot se găsesc prin piețe. Se freacă bine cu o perie de sârmă sub jet de apă rece, cei mai mărișori se taie în două, apoi se zburătăcesc într-o tigaie încinsă în care am topit cam 50g de unt cu vreo două linguri de ulei de măsline. Focul să arză cu vâlvătăi sub poponeața tigăii, altfel nu obținem ce ne dorim: culoare și coajă crocantă. Tocăm câteva frunzulițe de rozmarin (uscat sau proaspăt, cum aveți), presărăm puțină sare de mare și piper proaspăt zdrobit. Cartofii trebuie să stea cam 10 minute, să fie încă tari, urmând să se mai înmoaie în tajină. Spre final adăugăm 3 căței de usturoi zdrobiți. Dacă vreți să-i serviți așa cum sunt sau ca o garnitură la o friptură sau într-o salată, îi mai puteți lăsa până pe la 20 de minute. Mai scuturați tigaia ca să-i întoarceți pe toate părțile.
După cartofi puteți încropi și o cremă din legumele recuperate din supă. Sare, piper, un praf mic de chilli, 50 g unt, cca 150 ml smântână dulce, și mentă uscată.
Le dați în blender până se omogenizează bine și obțineți o pastă fină ca obrazul lui… aici am o dilemă. Completați voi cu ce nume doriți. Iar dacă nu puteți face asta, schimbați termenul de comparație. 😀 Magnific pe o felie de de pâine prăjită și frecată cu puțin usturoi.
După ce a trecut și ora și mediana dânsei, ne ocupăm din nou de tajină. Ridicăm capacul și, rezistând stoic aromelor, adăugăm cartofii din tigaie. Acoperim și mai lăsăm 10-15 minute. Oricum, înainte de asta verificați carnea să fie destul de fragedă. Dacă nu e, amânați adăugarea cartofilor. Cartofii nu trebuie să stea mai mult, căci se înmoaie prea tare.
Presărați sare după gust. După aceea, adăugați 200g prune uscate fără fum și fără sâmburi și coaja rasă de la o lămâie, acoperiți, stingeți focul și lăsați să șadă vreo 15 minute.
Aveți timp să faceți și couscous-ul. O măsură couscous, o măsură supă fierbinte de miel (eu am folosit 1 cup). Se acoperă și se lasă 5-10 minute să mistuiască tot lichidul. Între timp, frigeți într-o tigaie încinsă fără ulei câțiva muguri de pin doar cât să se rumenească nițel. Tocați câteva fire de ceapă verde și adăugați-o în couscous cu mugurii de pin și două linguri de coacăze uscate.
După cele 15, poate chiar 20 de minute descoperiți comoara din tajină și dați-i viață cu câteva fire de pătrunjel proaspăt tocat.
În farfurie, o grămăjoară de couscous în mijlocul căreia se adâncește cu lingura un culcuș pentru ce va să vie din tajină.
Vă mărturisesc că obțineți un gust absolut divin: iz dens de miel înmiresmat cu toate mirodeniile din ras al hanout, echilibrat de dulceața moderată și pamântie a cartofilor cu rozmarin, animat de dulceața intensă și ușor acrișoară a prunelor și înviorat totul de coaja de lămâie. Absolut divin (da, știu că mă repet). Până nu încercați nu știți despre ce vorbesc eu aci. 🙂 Așa. Și toate astea doar din câteva oase și câteva coaste. Și ceva adaosuri necesare de prin cămară. Nu e rău, nu??! 😉
Gata, spor la găteli, poftă mare și un week-end delicios. 🙂
Inimă bună!