Cald nu? Bănuiesc că sunteți toți cu ventilatoarele de la aparatele de aer coniționat la turație maximă și deja ați început să degerați. Celor care îndură cu atâta stoicism frigul în birourile, apartamentele, studiourile, cabinetele lor le dedic următorul desert. Oarecum desert, pentru că este și hrănitor în același timp. Dar fiți sigur că aveți o planșă de alergare sau o bicicletă prin apropiere, pentru că aveți ceva încărcătură energetică de epuizat odată ce v-ați desfătat cu așa ceva. Sau puteți uita de sala de sport, transformând budinca asta în preambulul unei seri romantice. Mai multe n-am ce să vă spun… ;))
Sau am… să vă spun cum se drege orezul. Despre dresul busuiocului, altă dată.
În primul rând fierb o cană de orez cu două de apă, până orezul absoarbe toată apa. Vreau ca orezul să fie încă al dente, deoarece îl mai fierb și în lapte.
Mai apelăm la ce se vede în poză. Cardamomul îl strivesc puțin cu latul cuțitului, pentru a-și împrăștia mai ușor aromele.
Dacă nu se vede bine, explic: cardamom, cuișoare, scroțișoară, anason stelat.
Pun laptele (cam două căni) la fiert împreună cu toate merodeniile și două trei bucăți de coajă de lămâie prelevată cu economul și îi dau un clocot ca să absoarbă cât mai mult din arome. Mai adaug și câteva firișoare de șofran și un praf de sare. Nu exagerați cu ăsta, că imediat vă bagă pe alte străduțe. Nu de alta dar cu orezul ăsta vrem să ne plimbăm azi pe aleea principală.
Strecor laptele, adaug orezul, după care mai pun câteva bucățele de coajă de portocală confiată. Mai las un pic anasonul și scorțișoara să-și termine misiunea.
Și vreo două-trei lingurițe de zahăr brun. Vreau să îi dau o dulceață discretă, deci nu trebuie exagerat.
Fierb totul la foc mic (eventual cu difuzor de căldură sau o tablă între foc și cratiță) până se absoarbe laptele în mare parte. Extrag batonul de scorțișoară și anasonul, apoi torn în cupe și las să se răcească. Scurg cam o linguriță de miere în fiecare cupă, storc puțină zeamă de lămâie, presar puțină scorțișoară măcinată și ornez cu câteva frunzulițe de mentă.
Asta e tot. Și ceva mai mult dacă o gustați. 🙂
Inimă bună!
PS: Fața de masă n-o mai avem. Ne-au furat-o de pe masă într-o noapte în camping la nord de Mamaia. Împreună cu un pachet de șervețele. Sperăm că s-au ospătat pe cinste. Ne bucurăm să le fi fost de ajutor, chiar dacă n-am fost întrebați, iar împrumutul a fost definitiv. Ce mama dracu’!