Dar nu sunt italian, nu?! Așa că să ne distrăm. 🙂 Scoatem din frigider / cămară / congelator / grădină următoarele:
Ca să nu existe nici o nelămurire avem așa: urechi de lemn (prehidratate și congelate), ardei gras roșu (congelat, așa s-a nimerit), câteva fire de ceapă din ghiveci, usturoi, ghimbir proaspăt, sos soia, ulei susan, sos pește, oțet orez, parmezan. Ciupercile și ardeiul le-am desfăcut rapid în puțină apă fierbinte și le-am scurs imediat. Linguinele le-am pus la fiert în apă fără sare, vreo 9 minute. Apoi, am încins vreo două linguri de ulei de floarea soarelui și am făcut să transpire usturoiul și ghimbirul. Cât să miroasă.
Am adăugat urechile de lemn și le-am învârtit bine de câteva ori.
Am adăugat cam o linguriță de sos de pește, cam o lingură de sos de soia și jumătate de linguriță de oțet de orez. Am mai învârtit de două ori, apoi am adăugat pastele scurse de apă, ardeiul și iar am mai învârtit de câteva ori. Toate astea la foc iute, cât să se încingă totul bine.
La final am adăugat câțiva stropi de ulei de susan, am mai învârtit odată și am dat de pe foc. Presărat firele de ceapă verde.
Și evident niscaiva parmezan ras, că doar vorbim de linguine. ;))
Le-am lăsat să șadă vreo 5-7 minute, le-am mai dat o învârtită-n troacă și am procesat totul. Rapid și cu poftă.
Ciudat?! Poate. Gustos?! Absolut deloc rău. Chiar bun aș adăuga. 🙂
Inimă bună!
PS: poate mă află vreun italian. 😀