Puteți să-i spuneți și ciulama, dacă vreți. Numai că nu va fi ciulamaua pe care o știți de la părinți sau bunici. Însă este cel puțin la fel de bună, ca și neașteptată pentru unii. Bine, eu nu i-am spus ciulama pentru că nu are făină, îngroșarea sosului fiind realizată prin reducție. Ingredientele sunt, evident, ce am avut prin cămară și/sau frigider. Am documentat toată treaba asta în mai mulți pași, așa că voi fi succint în povestit, imaginile fiind explicite. Ca ultimă precizare, mâncărica asta a fost pregătită pe vreme ploioasă și răcoroasă. Pe căldurile astea nu v-o recomand, decât dacă ați transformat casa în frigider. Dar chiar și așa. Mai bine ceva simplu. Avem și din acestea. Urmează.
Într-o tigaie pun ciupercile cu niște un și ulei de măsline și le încing cât să mai scoată din sucuri.
Într-o altă tigaie, mai încăpătoare, am încins pieptul de pui tăiat bucățele pe care le-am rumenit pe toate părțile. Apoi am adăugat partea albă de la câteva fire de ceapă verde, un sfert de țelină, cimbru, dafin și o stea de anason.
Am adăugat și morcovul și-am mai rumenit un pic toate astea.
Un pahar și jumătate de vin alb sec.
Două căni de supă de pui. Acoperit și lăsat să fiarbă vreo 10 minute.
Descoperit și lăsat să scadă puțin. Apoi scos țelina. Nu că n-ar fi fost bună, dar se sleiește prea tare.
Adăugat mazărea congelată.
Lăsat să fiarbă descoperit cât să se înmoaie puțin mazărea, apoi adăugat smântână dulce (cam 200-300ml), 1/3 nucșoară rasă și vreo două cuișoare.
Apoi jumătate de ardei kapia tăiat cuburi, lăsat vreo 2-3 minute și adăugat vreo 3 căței de usturoi mărunțiți.
Mai lăsat pe foc mic, descoperit cât să mai scadă zeama puțin.
Deja e bună de balotat. Noi n-am apucat, așa că a fost bună a doua zi, când i-am pregătit și niște cartofi tineri în tigaie.
Și dați la cuptor cu ulei de măsline, usturoi în coajă, rozmarin și puțin oțet (cele trei adăugate pe la jumatea distanței) până s-or făcut ca mai jos.
Ciulamaua am încălzit-o în niște vase de lut.
După care am ranjat totul pe masă sub privirile topite ale asistenței.
Privirile nu se văd în poză, dar noi am îndesat la desagă de abia ne-am rostogolit de la masă. Nu că acesta ar fi un exemplu de urmat, dar nu te îndura sufletul să lași bunătățile astea-n troace. Vinul alb din pahare a mai așezat lucrurile la locul lor, astfel că toată lumea s-a declarat cel puțin satisfăcută.
Inimă bună și procurați-vă niscaiva umbră! 🙂