Frig, ninsoare, zăpadă, viscol, ger, gheață, ploaie, polei, ninsoare, zăpadă, ger, viscol, ninsoare… Cam asta suportăm de vreo două săptămâni încoace. Până și mersul la serviciu sau până în piață te stoarce de calorii și energie. Și în condițiile astea, mă/vă întrebați, dumneata/ăsta vii/vine să propună niște firfirele, pe care le numește salată și care se așteaptă să ne sature și să ne dea energie? Răspunsul este: da, cu siguranță da. Este evident că organismul consumă mai multă energie și mai multe calorii în perioadele geroase, dar nu trebuie să uităm că același organism care ne susține existența conștientă în universul pe care îl cunoaștem (mai mult sau mai puțin) are nevoie și de antioxidanți și de vitamine pentru a susține și întreține sistemul imunitar. Aici intervine salata noastră de astăzi. Delicioasă, sănătoasă și mai ales foarte simplu și rapid de asamblat.
Ne uităm în coș, frigider, cămară și trebuie să găsim următoarele (dacă nu găsim, e bine să ne asigurăm că mai punem și din astea prin depozit): un pomello, un avocado, un măr (ionatan), jumătate de lămâie medie, un cățel de usturoi ras, 4-5 linguri de ulei de măsline, un praf mic de sare, una sau două lingurițe de zahăr, 1/2 linguriță mentă uscată (dacă aveți proaspătă e mai buna) și, opțional, un vîrf de fulgi de chilli.
Confecționăm sosul amestecînd viguros uleiul, zeama de lămâie, usturoiul, sarea, zahărul. Eu am folosit un blender vertical, ceea ce vă recomand călduros. Veți obține un sos onctuos, bine emulsionat, care va îmbrăca discret fructele din salată. La final adăugăm menta (tocată fin, dacă folosim proaspătă) și fulgii de chilli, dacă ne-am hotărât la o variantă ceva mai energică. Gustul urmărit trebuie să fie ușor acid, aroma uleiului să fie prezentă discret, sare doar să potențeze aromele, iar dulceața zahărului să echilibreze ușor aciditatea lămâiei.
Pe domnul pomello îl dezbrăcăm de șuba-i groasă, îi dăm jos cămeșile până îi dezvelim pulpa oacheșă (având grijă să-l lepădăm de tot mărunțișul, a se citi: semințe), pe care o desfacem în fâșii subțiri. Mărul îl decojim, îl eliberăm de semințe și-l facem cubulețe, operațiune pe care o repetăm și cu fructul de avocado. Adăugăm sosul și amestecăm ușor pentru a îmbrăca uniform toate fuctele.
Minunăția asta poate sătura două guri flămînde. Dacă vorbim de două guri lihnite mai putem aduce în arenă câteva felii prăjite de pâine de secară, pe care așternem niscaiva unt și ceva fulgi de parmezan.
Dacă gurile lihnite nu se pot ostoi decât cu ceva fibră de carne, recomand adăugarea a încă unui cățel de usturoi și a unui pumn (cam 200-300g) de creveți proaspeți (să fie gri) inroziți pe gril.
În altă ordine de idei, de azi nu mai avem Boc la Guvern. Fără nici o legătură. Sperăm.
Poftă mare (dar măsurată) și inimă bună!