Ce vedeți în poza de mai jos este din grădina noastră (bine, mai puțin cuțitul, castronul, tocătorul și cartoful dulce – încă n-am încercat să-l aclimatizăm aici, dar poate merită încercat, că-s cam scumpi în galantar). A părinților noștri, de fapt. Care o cultivă și o îngrijesc cu atenția și afecțiunea cu care crești un copil. Și sub privirile lor îngăduitoare mai subtilizăm și noi câteva produse când îi vizităm. De fapt, este clar că nu e așa. Până nu umplem vreo două traiste cu ce e prin grădină nu putem părăsi curtea. :))
No, acestea fiind datele, m-am gândit ce să le fac să le aduc pe toate la un numitor comun și plăcut tuturor (ca să anticipez o întrebare, acela alb îi păstârnac). Păi ce să fac eu cu ele decât o mâncărică subțirică și aromată de vară. Astfel că le-am pregătit un tratament pe măsură și le-am alcătuit în mojar un praf din câteva semințe de chimion, coriandru și câteva boabe de piper negru. Dacă vă întrebați, cam câte o linguriță de semințe și o jumătate de linguriță de piper.
Ceapa am tocat-o, nu foarte fin pentru că îmi place să o simt ca textură, am înmuiat-o în puțin ulei de măsline și apoi am adăugat mirodeniile.
Am adăugat și morcovii cu păstârnacul.
Apoi cartoful dulce tocat bucăți mai mari, am acoperit cu apă, am mai pus un praf de cimbru și două frunzulițe de dafin și i-am dat un clocot.
Am adăugat și dovlecelul și un băț de scorțișoară și am lăsat să fiarbă acoperit la foc mic până se înmoaie puțin dovlecelul. Dar nu vreau să fie moale de tot. Ca idee, îl puteți adăuga odată cu cartoful dulce, ca să nu se înmoaie acesta prea tare (cum am pățit eu).
Vreo patru roșii decojite și date prin blender și-au făcut și ele loc prin mulțime și-am lăsat oala fără capac să mai scadă sosul puțin.
Apoi cu vreo trei căței mari de usturoi am încins puțin atmosfera.
După cam 30 secunde am stins focul și am adăugat puțină coajă de lămâie.
Un bol simpatic, puțină mentă proaspătă, o lipie pufoasă lângă și p-aici ți-i calea.
Dacă sunteți curioși cum iese înfăptuiala asta, vă învit să o înfăptuiți. Nu e ca tocănița de la mama, asta v-o garantez. E cumva o altă lume. Minunată și de poveste. 🙂
Inimă bună!
Geniala! coaja de lamaie schimba lumea de care spuneai. desi n am folosit toate ingredientele (doar coaja de lamaie la condimente – sunt insarcinata si nasul meu sensibil in aceasta perioada n-a simtit “nevoia” de altceva) si am pus cartofi romanesti si mai multi dovlecei, a iesit ceva incredibil de rafinat pentru cat de simplu este.