Ei bine, nu aci le găsiți. Astăzi, în schimb, vă ofer o pâine simplă și sănătoasă, foarte ușor de făcut și care nu necesită mult timp. E genul de pâine de zi cu zi, nu artizanală, care dospește și câte 48 sau 72 de ore și de care găsiți foarte multe aici (pentru cei mai temerari în ale brutăritului). Mărturisesc că nu mai cumpăr pâine de mulți ani, fiind mult mai bucuros cu ce obțin în casă, în termeni de gust, textură, rezistență în timp. Pâinile pe care le fac în casă nu devin sfărâmicioase, rezistă și 2-3 săptămâni (înfoliate și păstrate în frigider) și au un gust sublim.
Pâinea de care vă vorbeam este una din făină neagră și făină de secară (câte 500g de fiecare). Amestec făina într-un bol, împreună cu 3 lingurițe de sare, 2 lingurițe de zahăr și o linguriță de semințe de chimen. 50g de drojdie proaspătă o înmoi în puțină apă călduță, cât să se umfle puțin. Completăm cu apă până la 500 ml, omogenizăm bine și turnăm în bolul cu făină. Frământăm totul bine până obținem un bulgăre dens pe care îl împachetăm dinspre exterior spre interior, pentru a aera bine aluatul și al pufoși. Cât de cât, deoarece compoziția asta este predispusă spre a produce o pâine cu un miez ușor umed. Frământăm cel puțin 30 de minute, după care punem mingiuca înapoi în bolul presărat cu puțină făină. Mai presărăm puțină făină și pe cocă, apoi acoperim cu un ștergar mai gros și lăsăm să se umfle tărâțele-ntrânsa preț de 45 de minute. După ce s-o-nfoiat bine, scoatem guguloiu’ și-l mai luăm la palmat puțin, după care îi redăm forma rotundă, mai presărăm puțină făină albă deasupra și îl așezăm într-o tavă pe care am pus o foaie de copt tapetată cu o mână de făină. Îl mai lăsăm vreo 10-15 minute la loc cald să se mai umfle nițel, după care îl crestăm după bunul plac și-l dăm la cuptorul încins la 180˚C pentru vreo 30-40 de minute. Cum ne dăm seama că e gata? Înfigem într-însa un pai, îl ținem 3-4 secunde și îl scoatem. Nu trebuie să rămână cocă deasă pe el, iar dacă îl lipim pe pe buza superioară, trebuie să fie aproape fierbinte. Oricum, aluatul va fi ușor umed după ce scoatem pâinea din cuptor, de aceea trebuie lăsată la odihnit câteva ore bune. Eu o fâsâi cu puțină apă (să devină coaja mai prietenoasă), o înfofolesc în ștergare și uit de ea câteva ore bune (de multe ori peste noapte).
Cam asta este. Din cantitatea de mai sus iese o pâinică faină cam de 1200 grame. Este gustoasă, densă, numai bună pentru aperitive, pentru uns cu diverse pomezi, creme și sosuri (comestibile evident ;)) și ține și mult.
Inimă bună!
Eu, recunosc cu mana pe inima ( 🙂 ), ca fac o blasfemie, mananc paine facuta la masina de paine, in toate combinatiile posibile si imposibile,cu toate semintele gasite pe piata, cu toate maslinele, rosiile uscate,iaurturile,mirodeniile vazute pe rafturile magazinelor. Mea culpa!
Nu văd de ce ar fi o blasfemie. Este o modalitate de a obține fără efort o pâine făcută în casă, în condițiile în care n-ai timp să stai după dânsa: frământat, dospit, copt etc. Așa că nu văd motivul culpei invocate. Avem și noi o drăcie din asta, am folosit-o de câteva ori, dar nu mă convinge. Prefer s-o fac cu mânuța mea, mai ales că îmi place să simt aluatul și să mă joc cu el. 🙂