Românii, în general, ca și cam toată suflarea balcanică sunt pasionați de legume puse la păstrat peste iarnă, în borcane cu saramură sau vinegretă. Și se cunosc o serie întreagă de rețete, modalități, combinații de a obține mult râvnitele acrituri (doar în acest caz), servite indeobște lângă fripturi. Azi vă propun o rețetă de inspirație italiană, pentru a obține niște ciupercuțe excelent aromate ce merg de minune lângă și ca aperitive reci, sau cu ceva felii de pâine prăjită, frecate cu usturoi.
Avem nevoie de următoarele:
- un litru de oțet din vin alb
- o cană de vin alb sec
- un kilogram de champignon mici, mici
- trei-patru căței de usturoi
- o lingură de sare de mare
- jumătate linguriță de fulgi de chilli
- o lingură de rozmarin proaspăt tocat grosier
- o lingură de pătrunjel proaspăt tocat fin
- trei fâșii de coajă de lămâie, cam de cinci cm lungime
- două frunze de dafin
- jumătate de litru de ulei de măsline
- o linguriță de boabe de piper roșu
Ciupercile le-am clătit bine în apă rece, iar pe cele mai mari le-am înmulțit în raport de 1:2. Mi-au trebuit două borcane de 400 ml pe care le-am sterilizat (clătite bine cu apă, spirt, șterse bine, apoi date la cuptorul încins cam 10-15 minute). Într-o oală am încălzit oțetul, vinul și jumătate din sare, dar fără a aduce la fierbere, după care am adăugat ciupercile și le-am fiert, fără a le acoperi, cam cinci minute. Am scurs ciupercile și am lăsat lichidul devale. Într-un bol termorezistent am amestecat toate ingredientele (mai puțin uleiul), inclusiv sarea rămasă, peste care am pus ciupercile, le-am amestecat bine și le-am vârât în borcane. Într-o crăticioară am încălzit uleiul de măsline, pe care l-am vărsat apoi cu atenție peste ciuperci, acoperindu-le complet și având grijă să las gol cam de un deget până la gura borcanului. Uleiul va fierbe puțin în momentul ăsta. După ce s-a liniștit nițel, am pus capacele și gata. Se păstrează la rece și țin cam trei luni.
Sunt delicioase!
Inimă bună!
Ahhhh, ce-ar merge ciupercutele astea langa un cartof copt in soba si un pahar de vodca….De fapt, renunt de tot la cartof…
Dacă mă întrebi pe mine, cred că poți renunța și la ciupercuțe… chiar și la pahar. Cu sticla nu trebuie să mai ții minte câte pahare ai dat peste cap. ;))
In sfarsit, cineva care ma-ntelege! Dar la ciupercute o sa renunt doar daca n-am incotro (sau ca sa vorbesc frumos, “cu reluctanta”).