… și sos cabernet pe pat de cartofi copți în tigaie (huh??!! poftim?? da, copți în tigaie).
Ușor, ușor cred că se poate observa că am sau dezvolt un fetiș cu vita. Cu părțile ei moi, mai exact. Mușchiuleț, fileuri, vrăbioare, antricoturi (sau antricoate??!… entrecôte, ca să fiu mai exact) în tigaie, pe gril sau cuptor. Îmi place, este o carne fragedă, gustoasă dar și foarte ușor de ratat dacă nu ești atent.
Acum câteva zile chiar am avut poftă de o friptură bună de vită, așa că am ales un cotlet frumos cu os pe la 670 grame. Numai bun pentru două guri pofticioase și flămânde. I-am pregătit o unsoare nobilă din 3-4 linguri ulei de măsline, o lingură de ulei de susan, zeama de la un lime, câteva rămurele de cimbru, doi căței de usturoi zdrobiți cu podul palmei, două steluțe de anason și o ciozvârtă de ghimbir (cam la un deget mare de la picior :)), feliat bastonașe subțiri. Am tăvălit bine cotletul prin toată pomada asta și l-am pus deoparte acoperit (dar nu la rece, că voiam să fie relaxată carnea când urma să ajungă pe grătar).
Ciupercuțele shiitake, vreo 20 la număr, le-am rehidratat vreo oră jumate în apă rece, le-am scurs și le-am dat în jumătate, după ce am expulzat codițele. Am folosit și câțiva puieți de pleurotus, pe care i-am încins într-o tigaie cu puțin unt și doi căței de usturoi. Am avut și ceva fond de supă de vită (cam la 750 ml) pe care l-am redus la foc mediu cu un pahar de Cabernet Sauvignon, cât să se aromeze bine sosul. Apoi am adus în sos ciupercile shiitake, plus resturile din marinada de la carne (cimbru, usturoi, ghimbir, anason) și le-am dat o fiertură până s-a mai redus sosul și ciupercile au preluat parte din aromă. Le-am dat deoparte la cald, am strecurat sosul și l-am mai îngroșat cu o jumătate de linguriță de amidon (trebuie omogenizat bine și fiert conștiincios ca să nu aveți probleme cu stomacul).
Cartofii, rondelați i-am opărit vreo 5-7 minute în apă clocotindă cu sare, apoi i-am “copt” în tigaie cu puțin unt, ulei de măsline și câteva frunze de salvie, până s-au rumenit frumos. Păstrați la cald. Între timp m-am ocupat și de cotlet pe care l-am sărat și piperat apoi l-am fript pe grătarul fumegând cam 3 minute pe fiecare parte, cât să capete crusta aurie și l-am mai dat la cuptor încă 4-5 minute la 250 grade înfășurat într-o foaie de copt și folie de aluminiu, cu puțin unt deasupra, doi căței de usturoi și câteva rămurele de cimbru. Eu atât am avut nevoie să o țin. În funcție de carnea pe care o aveți, ajustați timpii ca să n-o uscați prea tare. Scos, feliat și…
… restul este doar poveste, legendă, istorie pigmentată cu ceva Beaujolais vesel. Dar frumoasă. De care vă doresc și vouă. Alături de o inimă bună! 🙂
S-avem o inima buna, macar astazi, si sa nu uitam sa sarbatorim dragostea… pentru oameni, sau macar pentru cotletul de vita!Oricum,pentru mine acest blog este o sarbatoare!Si astazi voi face chiar cotlet de vita,dar nu am supa pentru sos ( am ceva la congelator, dar e de pui 😀 )….Si ideea rapida de a gati cartofiorii este geniala, multumesc!
Eu inima bună v-o doresc în fiecare zi, atât la propriu cât și la nepropriu. 🙂 Exclus orice altă supă. 🙂 Trebuie să găsești pe la vreo măcelărie un kil, două de oase de vită. Atâta ai nevoie. Fiecare zi din viața noastră ar trebui să fie o sărbătoare și asta ține doar de noi, dar mă bucur că și ce găsești aici se poate constitui ca un motiv suficient. 🙂
Aici… nu eczista 🙂 macelarii. Da’ oase se mai gasesc,daca sunt cautate cu perseverenta 🙂
Ei, doar n-or fi doar pescării prin Hamburg. 🙂
Chiar ma intrebam ce e cu tacerea asta virtuala, oare voi nu mai mancati nimic? 🙂
Revenim. Adică, încercăm să ne revenim dintr-o viroză pusă pe șotii. 🙂