Că tot nu ne lasă căldura asta care topește tot (mai puțin grăsimile de pe unde ni le dorim mai puțin) și carnea s-ar inghesui uscat și rigid pe gâtlej, am dat iama prin cămară, am făcut inventarul și m-am decis să pun de … un ghiveci, măi tată, măi. Călugăresc, zici? Da, că sună bine. 🙂 Ok, ca să fiu cinstit însă, nu-i chiar atât de călugăresc, căci are ceva zamă de pui printr-însul. Și niscaiva vin alb. Cu toate că nu bag mâna în foc că preasfinții nu mai dau cepul prin beci între un curățat de cartof și un grijit de varză.
Deci ce avem în listă? Păi avem așa: vreo patru cartofi medii, doi morcovi, două cepe medii, 6 căței tineri de usturoi, un deget de ghimbir proaspăt (masat bine pe răzătoarea mică), 6 shiitake deshidratate, un plăcintar micuț (din care folosim jumătate), ceva mazăre congelată, doi ardei roșii, doi chilli roșii, jumătate de pahar de vin alb sec, câteva polonice de supă de pui, o cutie de lapte de cocos. Mirodenii nimic?! Baaaa, cum să nu. Avem așa: o linguriță de coriandru, 1/2 linguriță de chimion și semințele de la 4 păstăi de cardamom (care se pisează în mojar cu 1/4 linguriță sare de mare grunjoasă), 1/4 linguriță curcuma, jumătate de cracă de scorțișoară și vreo 3-4 frunze de lime.
Acum: cartofii se curăță și se taie in optimi, dovleacul se curăță de coajă și de semințe și-l tăiem cuburi cam de mărimea cuburilor de cartofi. Morcovul îl curățăm, îl dăm în jumătate pe lungime, apoi fiecare jumătate o feliem oblic (cam de 5 mm feliile). Ciupercile le băgăm la apă fierbinte vreme de vreo 30-45 de minute ca să se rehidrateze fetele, după care se scurg bine și se feliază. Ceapa o tocăm mai grosier. Ardeii chilli îi dăm în două pe lungime, îi curățăm de semințe și de membrane și îi tocăm julien. Ardeii grași îi spălăm, îi curățăm de semințe și membrane și tocăm cuburi mai mari.
Într-o tigaie cu vreo două linguri de ulei de măsline încins la foc mare dăm crustă pe rând la cartofi și la dovleac. Scoatem totul într-un castron și punem deoparte.
Într-o oală întinsă punem ceapa la călit în puțin unt și ulei de măsline.
Când s-a înmuiat ceapa adăugăm 4 căței de usturoi feliați fin, ghimbirul ras și ardeiul iute. Amestecăm să le cuprindă iureșul pe toate și să transpire toate armele în ulei.
Apoi adăugăm praful obținut în mojar și amestecăm bine.
Când începe praful cela să miroasă bine adăugăm morcovii și frunzele de lime și mai amestecăm puțin.
De acum lucrurile încep să se usuce așa că stingem totul cu jumătate de pahar de vin, amestecăm și lăsăm să se îngroașe vinul puțin. Asta înseamnă vreun minut, două, nu mai mult. Apoi adăugăm cartofii, dovleacul și câteva polonice de zamă de pui, cât să le cuprindă, dar fără să le acopere. Zvârlim și craca de scorțișoară-n baltă, aducem la fierbere, punem capacul și potolim focul nițel.
După aproximativ 15 minute verificăm ce e în oală și constatăm că dovleacul este deja pătruns, așa că adăugăm laptele de cocos, mazărea și ardeiul gras.
Amestecăm bine și punem capacul. Apoi ne aducem aminte de ciuperci, ridicăm capacul și le adăugăm și pe dânsele.
Punem din nou capacul și ne vedem de treabă încă vreo 10 minute. După care ridicăm capacul și mărim flama. Vrem să mai îngroșăm sosul. Gustăm, potrivim de sare și mai stoarcem zeama de la 1/2 de lămâie.
După încă vreo 10-15 minute deja sosul a căpătat consistență, așa că stingem focul. Tocăm nește pătrunjel proaspăt și-l azvârlim deasupra în mod ordonat, iar peste el presărăm niște fulgi de migdale.
În momentul ăsta vă pot da un sfat: lăsați mâncarea să se odihnească vreo 10-15 minute, îndiferent cât de tare vă apucă aromele de nas și vă trag spre cratiță. Astfel, aromele se mai așează și le puteți simți fără a risca să vă ardeți buzele din prima. 😀 Lângă ghiveciul ăsta merge un orez simplu și lipicios. Dar eu n-am mai făcut. Cam asta e. Ținând cont că am dres găteala asta fără nici o rețetă, a ieșit ceva ce nu aș putea să vă descriu acum. Eu unul sunt mândru de gheoveciul ista și vi-l recomand cu căldură. Sau cu niște aer condiționat și vreo trei cuburi de gheață într-un pahar cu rom, mai bine. 😉
În rest, dacă trânteala asta de legume nu vi se pare ghiveci călugăresc, înseamnă că aveți pe necuratu’n voi. Hai poftă bună și inimă pe măsură! 🙂