Sună pretențios nu?! Poate, dar ăstora am vrut să le găsesc un nume și altul mai bun n-am găsit. Așa că ăsta e cel mai bun. 🙂 Eu v-am mai vorbit despre pofta mea nebună după paste, făcute în orice fel (apropos de asta zilele următoare vă voi surprinde cu ceva 😀 – cred eu / LE: aici), cu orice ingrediente. Aveam niște tagliatelle prin dulap care-mi făceau de mult timp cu ochiul așa că le-am scos la horă.
Înainte de toate niște botonei c(h)ampi(gn)oni, spălați și curățați bine.
Apoi jumătate de zucchino și câteva roșii cherry.
Într-un mojar am pus trei cuișoare și trei boabe de enibahar.
Am încins o tigaie în care am adăugat câteva felii de pancetta (bacon), puțin usturoi, câteva rămurele de rozmarin și cam jumătate din praful de cuișoare și enibahar. După ce s-au rumenit frumos le-am scos și le-am învelit în hârtie absorbantă și folie de aluminiu ca să stea la cald.
Deja mouth watering, huh? 🙂 Stați că mai urmează.
Am pus o altă tigaie la încins cu o interesantă textură de ulei de măsline. Nu încercați să o reproduceți întocmai pe aceasta. 🙂
Bun, am încins uleiul, am sotat rapid ciupercuțele (alea mai mari date pe din două) cu puțin cimbru. După ce au prins puțină culoare am adăugat dovlecelul tocat cuburi.
Am mai lăsat la foc iute cât să se înmoaie zucchinul, apoi am adăugat jumătățile de cherry cu miezul în jos și am căutat să facă direct contact cu tigaia, ca să le rumenesc nițel.
După cam un minut jumate (poate două minute) am adăugat un pahar de vin alb sec, puțină apă, puțin piper negru proaspăt zdrobit și restul de praf din mojar.
Am dat focul mai mic (mic spre mediu) și am lăsat să scadă zeama în clocote mici. La final am adăugat vreo 3 căței de usturoi tocați. După 30 de secunde am luat de pe foc.
Dar parcă era vorba de paste în titlu și până acum despre ele ioc. Păi povestea cu tagliatellele este simplă. Se fierb al dente în apă cu sare după care se scot fierbinți pe farfurie. Și se adaugă restul, plus ceva parmezan ras și câțiva papioni de busuioc proaspăt. Ia uite-le.
Frumușăle aș înclina eu să zic. Și nu că-s ale mele. ;))
Inimă bună și paste gustoase!
I’m back 🙂 Dupa o calatorie de 6000 de km, am sa mananc AZI si ACUM niste tagliatelle de-acestea minunate,zise pe numele lor de-ale lui Gourmandesque. Revin cu burta plina sa mai scriu, sa mai vaz ce minunatii ati mai facut in lipsa mea.Am tras deja cu ochiul la mousse 🙂
Ne gândeam noi că ești plecată peste mări și țări. Peste care mări și prin ce țări vă duseră picioarele, mașinile, trenurile, vapoarele, avioanele??! 🙂
[…] amenințam zilele trecute într-un post (aici) că o să vă surprind cu o găteală de paste, la care poate că nu v-ați gândit. Bănuiesc că […]