…primite de la Alexandra și Silviu cărora le mulțumim pe această cale. Aduse tocmai de la Sulina, proaspete și curățate exemplar. Silviu, poate te gândești la un frunizorat la cheie pentru cei care găsesc anevoios procesul ăsta eviscerațional (și foarte puțin inspirațional pentru majoritatea, asta e clar). Nu că e cazul nostru, dar mulțumim și apreciem gestul suplimentar. 🙂
Păi să trecem la fapte. La ce te gândești când ai pe blatul de lucru cinci scrumbii?? Te poți gândi la multe evident, dar eu m-am gândit la tavă, fenicul, morcovi, vin alb și usturoi. Astfel că am feliat o jumătate de fenicul pe care l-am folosit să burdușesc burtica scrumbiilor (nu foarte încăpătoare, să fie spus). Le-am așezat frumos pe grătar în tavă, în care am turnat puțin vin alb sec și puțină apă, apoi am decorat cu morcov, ceva fenicul rămas, o căpăpțână de usturoi tăiat pe jumate, vreo două foi de dafin, ulei de măsline și puțin piper proaspăt zdrobit.
Am sigilat totul cu folie de aluminiu și la cuptor încins la 180-190˚C, preț de vreo 40-50 de minute până s-a-nmuiat totul. Pe final am decopertat ca să obțin o tușă de culoare și o crustă fină.
Între timp am pus frumușel nește cartofi noi într-o tavă, i-am împănat cu unt și piper și la cuptor cu ei. Cât să se înmoaie la suflet și înăsprească la coajă.
Apoi farfurie, cartofi, scrumbie, un codru de mămăligă făcută-n pripă, mujdei de usturoi făcut cu puțin iaurt și ceva mărar tocat fin.
Deloc rău. Chiar bun dacă știi să navighezi printre oase. Dacă nu, multă mămăligă la bord. Și vin alb, bineînțeles. 😉
Inimă bună!