Salată de fussili cu pui, fenicul și alte arome

Ne este foame
Vrem să o potolim
Cu ce prindem la îndemână
Dar rapid
Natural
Cu ce avem pe lângă noi
Sau prin congelatoarele noastre
Sau prin cămările noastre
Sau prin piețele noastre (dar cu grijă și anteție)
Și vrem să fie ceva ușor
Dar nici fad
Și vrem culoare
Dar și gust
….
Eh măi taică, la vârsta dumitale, câte pofte mai pofteam eu!
Darămite acum
C-am prins a prinde
Cum se desprinde
Tot ce depinde
De tot ce se întreprinde.
🙂

Nu, nu este un nou stil de vers alb. Nici măcar stil în stil, care va să zică. Esta doar vorba despre foame. Cu tot ce vine dânsa val-vârtej. Numai că noi facem un pas în lateralul valului, dar și al vârtejului și alegem 😉
Aaaa… și bine v-am (re)găsit. Cu scuzele pentru absențele nemotivate. 🙂
Unde-am rămas??! Aaa..legem.: piepul puiului pe care l-am hrănit anul trecut cu semințe de floare, boabe de porumb și cu bulgur în stare pură (boabe de grâu pentru profani :-D), juma’ de bulbă feniculară, un căpiat, vreo trei iuți la fire, port și nchiros, o poală (mică) de smaralgd vrejnic, o tufă minsuculă de mărar (aș fi spus părul ierbii, dar știam că nu v-ar surâde imaginea, așa că n-am spus –  mă auziți cumva??! sic :-D) nește coajă limonică și ce mai nimerește printre: sarea din bucate (fără iodul din cea a zilelor noastre), piper, fulgii din penele de chilli, seva măslinelor, precum și cea a citronului. Și cum era să uit. Trase fromos prin inel fusiform, de neînlocuit și de nerezistat: fussilini. 😉

Peptul se determină să devină plăcut la căutătura dintelui (a nu se înțelege al dente :-D).

Fenicul, kapia, usturoi.

Fussilini (ferte, al dente, evidemente), sare, piper negru, piper roșu (puțin), coriandru (tot puțin), zeamă lămâie, fulgi chilli, mazăre, coajă lămâie, peptul domesticit și lepădat de oscioare, ulei de măsline, mărar.

Salată, castron, brânză veche de oaie. Rasă.

Poftă potolită. În căutare de altele. 🙂

Până atunci de inimă bună să vă bucurați.