Să vă arăt cum m-am jucat eu tematic cu verdețurile primăverii de care mustec toate tarabele prin piață, ca și fiecare colț de stradă sau de șandrama din proximitatea ei.
Când vezi așa ceva
te gândești la ciorbă, nu? Ceea ce e corect, de înțeles și chiar nimerit. 😉
Doar că eu am făcut altceva. M-am gândit la sărmanii care poate nu vor să se îndoape cu tocături de măruntaie și alte povești specific tradiționale (of, ce ți-e și cu tradițiile astea) și le-am asamblat un drob fără pic de cărniță, ficățel, plămânuț sau mai știu eu ce.
Avem așa:
- 7 legături de ștevie
- 11 legături de lobodă
- 4 legături de leurdă
- 2 legături de mărar
- 500g ciuperci (eu am avut champigon, dar merg de oricare, mai ales nește bureți de pădure, musai proaspeți)
- 6 cepe medii
- una căpățână usturoi
- 1/2 linguriță semințe chimion
- 1 linguriță semințe coriandru
- 1/2 linguriță curcuma
- 1/4 piper alb măcinat
- puțin cimbru proaspăt
- 12 ouă
- câțiva fulgi de chilli
- o foaie de dafin
- 50g unt
- 2 linguri ulei floare
Clătim bine buruienile și le opărim pe fiecare-n parte cam 5 minute, după care le scurgem bine (dar bine, bine, stoarse chiar) și le tocăm. Ciupercile le clătim bine și le tocăm nu foarte mărunt, lucru pe care îl repetăm și cu cepele. Încingem untul și uleiul într-o tigaie, adăugăm ceapa pe care o înmuiem, apoi adăugăm ciupercile, câteva frunzulițe de cimbru, foaia de dafin, puțină sare și piperul alb. Le călim vreo 15-20 minute până se leapădă de toate zemurile.
Semințele de chimion și de cordiandru le măcinăm într-o piuă, cât putem noi de fin. Mărarul, usturoiul și cu restul frunzelor de cimbru le tocăm mărunțel (blenderul le-o rezolvat p-ale mele). Luăm ouăle la măsurat cu telul, adăugăm praful din piuă, pasta din blender, curcuma și amestecăm bine. Incorporăm pe rând ciupercile, ștevia, loboda și leurda.
Ungem două tăvi (sau una mai mare) cu niscaiva unt și le umplem (pe jumătate, dacă-s două, dar nici cea mare nu trebuie să fie vârf, căci se mai umflă în cuptor) cu toată pasta rezultată.
Le punem în cuptorul încins pe la 180˚C și le lăsăm până se rumenesc frumos.
Le lăsăm să se răcească în tavă, apoi le scoatem cu grijă și le așezăm peste hârtie absorbantă, deoarece sunt destul de zemoase. E o găteală tare simpatică și foarte aromată.
Inimă bună, pace în suflet și sărbători de Paști liniștite alături de cei care vă fac și pe care îi faceți fericiți! În caz că nu ne mai scriem până atunci. 🙂
PS: Spor la frământat!