…sau cum să obții micul (mare) dejun perfect pe care îl devorezi (mult) după prânz. Ca toate lucrurile simple și acesta beneficiază de o rețetă în câțiva pași, pe cât de facil, pe atât de natural de înfăptuit. 😉 Bineînțeles în week-end, cu toate că temerarilor nu le trebuie o anume zi din săptămână pentru realizări mărețe. 😀
- te trezești pe la 10:30 după un somn atotcuprinzător și atotodihnitor; atât de odihnitor încât nici încheieturile nu te mai ascultă și începi să cauți săpunul, de neînțeles scăpat printre falange, pe sub dulăpiorul pe care se sprijină chiuveta, cu speranța că îl vei găsi înainte ca echilibrul șubred al chiuvetei să destabilizeze balansul fragil al microuniversului băii tale recent renovate.
- după ce ai găsit săpunul, îți folosești toate forțele carpiene și metacarpiene, act însoțit de un mare efort și consum mental, pentru a lepăda săpunul înapoi în culcușul său soios de plastic și te mulțumești să-ți limpezești visele doar cu apă proaspătă; adicătelea proaspăt pompată din Dâmbovița.. apă dulce, cin-te-o bea… îi cu capu’, zău așa.
- după ce ai găbuit tubul cu gel de ras (ce se ascundea printre pufuleții de duș ai nevesti-tii, ascunși la rândul lor în spatele unui întreg ecosistem de creme, loțiuni, măști, farduri, șampoane) apeși ferm și hotărât pe dozator și constați, cu o mirare plictisită, că acesta refuză să îți livreze vreun strop de fericire; în momentul ăsta pui pariu că restul de flacoane și tuburi antemenționate sunt pline cel puțin 3/4; nu-i nimic, îți aduci aminte că ai în dulapul de pe balcon o cutie de vaselină, fapt menit să îți aducă sun surâs pe fața mototolită, dar te răzgândești în ultima clipă, când căutând aparatul de ras găsești un tob nou nouț cu gel de ras, pus acolo de cineva grijului, pesemne.
- dacă nu ești bărbat, reia raționamentul de la pasul anterior, fără a te aștepta să găsești un flacon nou cu lapte de corp, în caz că cel vechi s-a epuizat; în schimb poți face ceva în legătură cu ecosistemul de pomezi și unguente, fără a te gândi neapărat la conservarea lui în forma actuală.
- după ce tamponezi cu spirt lejerele dar desele julituri de pe obraji cauzate de super gillete-ul tău ultimul răcnet (de durere), te duci, iei o cămașă din șifonier și încerci să o claci; o schimbi în ultimul moment cu un tricou de nylon (mare lovitură dată fiarelor de călcat), când observi iremediabila arsura provocată de fierul de călcat uitat pe cămașă în dreptul inimii, în timp ce erai ocupat să îți usuci părul.
- smulgi o sacoșă din multitudinea celor care ocupă abuziv spațiile din rastelul de vinuri și încălțând în grabă pantofii sport, îți dai seama abia când ai ajuns în piață că ai uitat să îți pui ciorapii și încerci să ignori o firavă dar persistentă râcâială la degetul mic de la piciorul stâng.
- odată ajuns în piață faci turul tarabelor și încerci să ignori vocile care se străduiesc să îți ofere prețioase informații, oricum mai multe decât ai tu nevoie și decise sâ închidă vânzarea rapid; reprezi cele mai frumoase roșii, cel mai frumos pătrunje, cei mai frumoși castraveți, după care mai dai o tură să te asiguri că ai văzut bine sau că cineva n-a scos, între timp, marfă mai bună de sub tejghea.
- te întorci la țintele reperate și, fără a negocia (cine mai stă cu tine la discuții azi în piață) te asiguri că alegi cele mai frumoase roșii, cei mai frumoși castraveți, cel mai verde și mărunt pătrunjel și cea mai frumoasă ceapă verde (tulpini viguroase, cozi fazanice) și cel mai frumos (nu neapărat mai ieftin) ardei capia; le plătești, le înșfaci și pleci repede până nu ți se mai bagă pe gât ridichi, morcovi, țelină, cartofi, spanac etc, de care nu ți-ai propus să târguiești azi.
- te duci apoi la magazinul de măsline și ceri să guști cele mai puțin sărate măsline kalamata; guști din singurul fel pe care îl au și nu încerci să mai contrazici părerea vânzătoarei că sunt cele mai puțin sărate din galantar, căci măslinele nu vor deveni mai nesărate; le iei cum sunt și te îndrepți…
- către magazinul de brânză unde găsești deja brânză nouă de oi (săracii miei, ori nu vor să-i îngrașe înainte de paște ori e ceva cu laptele de la oi); în timp ce vrei să guști din brânză, reziști stoic la asalturile constante ca intenție, intonație și argumentație ale unei cetățene cu batic pe cap, fustă înflorat-creponată sub pulovărul descheiat la gât prin care se zărește o cruce de aur atârnată de un lânțug ce nu scapă nici vederii cele mai superificale, un copchil trecut de sugărie în mâna stângă și vreo două sacoșe în mâna dreaptă (burdușit de pline, mult mai pline decât punguța ta verde, cu diverse târguieli), care vrea să te convingă să te îndupleci să-i dai și ei ceva să ia mâncare pentru bebeluș (nu te mai întrebi ce face cu prada din sacoșe).
- brânzarul îți cântărește o bucățică de brânză care face 12 lei, dar tu îi spui că nu mai ai decât 8 lei în portofel și îi mulțumești pentru generozitate; el îți zâmbește cu aceeași generozitate cu care îți fragmentează sec bucata de brânză la strict 8 lei; nu te mai întrebi cum reușește și dai fuguța acasă cu sacoșica mulțumitor de plină și cu bucuria speranțelor ce stau să străpungă pieptul la gândul brunch-ului campionului.
După aceea? Îți pui o sondă de bere și urmezi pașii din poze. După care mănânci. După care ieși la o partidă de tenis. 😀
Când dai să muști, auzi țipătul soției care tocmai s-a trezit lângă tine în timp ce tu îți strângi cu nesaț dinții în jurul mâinii ei care vroia să te trezească blajin. 🙂 Îți ceri iertare, o săruți cu drag și te bucuri că te-ai trezit într-o nouă zi tânără. Și te duci să prepari dejunul campionului…. 🙂
Inimă bună și un week-end cu mai multe bucurii și mai puține vise!
PS: Ce nu se vede (neapărat sau foarte clar) în fotografii:
- peste ouă s-a ras puțină nucșoară și s-a presărat sare de mare si puțin piper proaspăt zdrobit
- fiecare jumătate ciabattică a fost frecată insistent cu câte un cățel mare de usturoi
- înainte de a așterne feliile de brânză, ciabatta a fost unsă cu o cremă de iaurt cu harissa
- legumele ce acoperă brânza au fost stropite cu puțin ulei de măsline