Pui tandoori cu linguine, ciuperci și sos de smântână

Tandoori masala este un amestec de condimente excepțional, folosit atât în bucătăria indiană cât și în cea arăbească. Eu mă declar amorezat de aroma pe care o conferă gătelilor, fiind foarte potrivit pentru a marina carne de pui, pește, porc. Cum v-am avertizat într-un post anterior că  vor fi de găsit multe materiale legate de paste pe acest site, vă ofer acum o combinație care pe cât de bizară le poate părea unora, pe atât de interesantă este ca univers de arome, constituindu-se într-o cină excelentă pentru o seară de iarnă, mai ales însoțită de un Beaujolais sprințar.

Pentru două porții avem nevoie de un piept de pui dezosat, jumătate de cutie de linguine (aprox 250g, recomand De Cecco sau bavette de la Barilla), o mână de ciuperci champignon (n-am avut hribi sau shiitake, ar fi fost excelente), 400-500g smântână lichidă (pentru gătit), 4 lingurițe amestec tandoori, nucșoară proaspăt rasă, parmezan ras, 4-5 linguri ulei măsline.

Pieptul de pui îl secționăm în două exact la mijloc, apoi scoatem fileurile mici (pe care le putem prepara în același mod, obținând un ingredient excelent pentru o pereche de sandwich-uri la pachet a doua zi). Într-o caserolă întovărășim la cataramă uleiul cu tandoori, apoi le facem cunoștință cu pieptul de pui și încremeniți într-o îmbrățișare profundă sub ceva folie de plastic, capac sau farfurie, îi părăsim în frigider preț de vreo oră-două cât să-și desăvârșească nutririle reciproce.

Când se împlinește sorocul, scoatem pieptul din frigider și îl lăsăm să se dezmorțească în ambientul camerei, cât timp spălăm, curățăm și feliem ciupercuțele, după care punem cam 2 litri de apă la fiert cu ceva sare grunjoasă de mare și încingem bine grătarul (ideal pe cărbuni, dar merge și pe ochiul de la plită). Când grătarul fumegă, așternem fileurile pe dânsul și le acoperim cu un castron de tablă, pentru a nu le seca prea tare de sevă. Le ținem cam 6-7 minute pe fiecare parte. Timpul este orientativ, important fiind să obținem o crustă frumoasă cu forma grill-ului, dar să păstrăm carnea suculentă. Ca să fiți siguri puteți tăia din partea mai groasă. În secțiune carnea trebuie să fie albă, dar suculentă, nicidecum nu vă recomand să o uscați.

Între timp, punem pastele la fiert când apa clocotește și încingem o tigaie antiaderentă în care aruncăm ciupercuțele pe care le frigem la foc mare, până se îmbrunează nițel. Turnăm smântâna, radem puțină nucșoară (fără a exagera, vrem doar o aromă fină), reducem focul și lăsăm să scadă puțin, dar nu prea mult, deoarece și pastele, pe care le adăugăm fără a le clăti în apă rece, vor mai absorbi din sos.

Ce se întâmplă în farfurie: pastele se răsucesc frumos pe o furcă (din aceea pentru fripturi, grătare), se așează sul pe farfurie, se pun câteva ciupercuțe deasupra, se presară parmezan ras. Pieptul se taie feliuțe cam de un cm și se depune solemn peste altarul gustului construit anterior. Sugestie de prezentare atașată.

Notă: pentru cei care adoră usturoiul și/sau dacă vreți să dați un zvâc ciupercuțelor, puteți arunca în joc vreo doi căței de usturoi mărunțiți fin cam cu 30 de secunde înainte de a adăuga smântâna.

Nota bene: pentru un plus de prospețime (în caz că vi se pare prea onctuoasă găteala aceasta), după ce ați adăugat smântâna, puteți presăra jumătate de linguriță de coajă de lămâie proaspăt rasă (doar din partea galbenă a cojii, fără să intrați în cea albă care este amară). Aportul adus este fantastic.

Vă doresc poftă mare și un guvern pe măsură! 🙂