Știu că pentru mulți dintre voi poate părea un pește banal dar aș vrea să (re)subliniez (și eu) câteva aspecte despre acest pește minunat, gustos, hrănitor, sănătos și ieftin, fără a avea pretenția de a epuiza subiectul.
Macroul (mackerel-en, maquereau-fr) este un pește din familia Scombridae (ton, bonito), ce trăiește în oceanul Atlantic, fiind mai des întâlnit de-a lungul coastelor Americii de Nord și ale Europei. De asemenea, se mai găsește și în Marea Nordului, precum și în Marea Mediterană. Macroul spaniol pătrunde și prin golfuri, putând fi pescuit pe lângă poduri și pontoane. Este vânat de ton, delfini, balene ucigașe, foci, rechini, precum și de oameni.
Macroul de Atlantic (Scomber scombrus) este cel mai cunoscut și mai răspândit, fiind de asemenea și specia care este de găsit cu precădere la noi pe piață, astfel că despre el vorbim acum. Are un aspect cilindric și fusiform, de o culoare argintie, prezentând pe spate niște dungi transversale de culoare albastră. Se deplasează în bancuri consistente, apropiindu-se de țărmuri pe perioada verii pentru a se hrăni cu pești mici si creveți. Iarna, se deplasează spre zone mai adânci. Și masculul și femela cresc cam în același ritm, ajungând la maturitate în aproximativ 20 de ani și la o lungime maximă de circa 47 cm. Macroul de Atlantic atinge maturitatea sexuala la vârsta de 3 ani, femela fiind capabilă să depună 500,000 de icre odată.
Macroul este prețuit pentru carnea sa bogată în acizi grași (Omega 3) și în vitamina B12 (solubilă în apă, cu un rol cheie în funcționarea normală a creierului și a sistemului nervos, precum și în formarea sângelui). Carnea de macrou este roșie și uleioasă de cele mai multe ori. Este însă de reținut că macroul este foarte sensibil și se poate strica rapid, de aceea trebuie consumat în ziua în care a fost pescuit. De asemenea, se poate păstra congelat sau marinat. Când sunt proaspăt pescuiți sunt rigizi, cu reflexii metalice și ochi lucioși, clari. Macroul se pescuiește în tot timpul anului, dar sezonul de vârf este din martie până în noiembrie, când se apropie de coaste.
Macroul este un pește cu un gust și un miros caracteristice și puternice, degajând un iz puternic de mare când este supus tratamentului termic și se constituie într-un prânz savuros. Poate fi fript pe grătar, prăjit în tigaie, fiert în supă, umplut, la cuptor cu roșii, cu smântână, cu sos de muștar, marinat sau crud pentru sashimi.
Se spune că în jurul anului 1885 locuitorii din Campagne-lès-Boulonnais (o localitate franceză situată în departamentul Pas-de-Calais) au avut ideea să comercializeze fileuri de macrou marinate în vin și plante aromatice, închise în cutii sterilizate, mod de conservare foarte cunoscut și apreciat până în zilele noastre, și foarte popular pe la noi. Pe lângă cel afumat, evident.
În România, este de preferat să alegeți macrou congelat, deoarece șansele ca macroul pe care îl mai vedeți pe gheață prin unele pescării să fie proaspăt (așa cum se pretinde) sunt foarte aproape de zero (în funcție de cât stă pe tarabe). Acela tot congelat a ajuns la acele pescării și odată decongelat trebuie pregătit rapid, nemaiputând fi recongelat. Problema este că nu știm cât zace prin acele pescării.
În concluzie, macroul este un pește bun, savuros, cu un gust clar și bine definit, versatil, putând fi preparat în sute de feluri, fie filetat, fie rondele, cu un aport fantastic la creșterea/menținerea nivelului de sănătate și a tonusului general. Se poate consuma liniștit de cel puțin două ori pe săptămână (dar nu în exces).
Pentru informații mai amănunțite, puteți consulta o listă cu factorii nutritivi ai macroului, cu observația că macroul de Atlantic are un conținut mai scăzut de mercur în comparație cu cel spaniol sau regal, după cum relevă și acest tabel.