Vă lovesc cu primul dulce de pe acest site, la început de săptămână ca să vă îndulciți și dedulciți. 🙂
Mai țineți minte budincuțele Yorkshire cu busuioc de care vorbeam acum vreo săptămână? Alea numai bune de întins în ceva sos, cremă, pastă și de potolit foamea? Ei, cu aceeași combinație (mai puțin usturoiul și busuiocul) putem potoli o poftă subită, nemiloasă și de neclintit în hotărârea ei de a vă chinui stomacul și glandele, pentru ceva dulce. Mai ales când cofetăria din colț nu e o opțiune (de cele mai multe ori genul ăsta de cofetării nu sunt o opțiune) și când iureșul este atât de năvalnic încât trebuie stăvilit în doi mișcări și trei timpi.
Recapitulez pentru cei intrați mai târziu pe frecvență: o cană cu făină, o cană cu lapte, un ou și un praf de sare. Teluim bine toate astea, peste care radem un măr în coajă și omogenizăm. Încingem o tigaie în care topim foarte puțin unt și un strop de ulei de măsline (să nu ardem untul). Luăm cu o lingură din pasta meșterită, turnăm în tigaie (formând cerculețe, ovaluri, iepuri, baloane etc) și prăjim vreo două minute pe fiecare parte la foc mediu, până li se rumenesc obrajii. Le scoatem într-o farfurie și le fardăm cu scorțișoară apoi cu zahăr pudră. Repetăm procedeul până gătăm toată pasta.
Între timp, alcătuim și un sos de portocale, reducând într-o tigaie zeama de la trei portocale, împreună cu vreo 2-3 linguri de zahăr, până scade sucul și capătă o oarece vâscozitate. Avem grijă să nu se îngroașe prea tare însă, ca să putem lucra cu el.
Ei, e foarte bine ca pofta asta de dulce să vă viziteze dimineața până în prânz, căci pentru seară nu este o soluție foarte prietenoasă cu organismul (deși excelent de gustoasă). Sau pentru seară să aveți în vedere altceva… Va (mai) urma.
Un început de săptămână bun, dulce și revigorant. Ce-i cu el??!! Aaa.. păi, vi-l doresc, evident. 😉
Inimă bună!