Așa poate părea la prima vedere și nu neapărat din cauza ingredientului principal. De fapt cam tot ce pun în ea se constituie în ingrediente principale, chair dacă par relativ multe (și sunt). Aceasta este un soi de salată pe care am încropit-o prima dată acum câțiva ani și de atunci tot mai schimb diverse la ea. Nu ne mai lungim cu vorba că e week-end, se anunță vreme frumușică și nu vrem să ne întindem prea mult cu micul dejun.
Bun, am avut o varză cam de aprox 3 kg, din care am sustras ceva mai mult de un sfert și l-am făcut fideluță. Restul după cum urmează: o bucată de țelină (tăiată julien), un morcov curățat și strunjit la răzătoare (cea mare), două mere ionatan mici, date în jumătate și tăiate feliuțe subțiri, o bucată de ardei roșu gras feliat foarte subțire, un deget de ghimbir ras fin, vreo două lingurițe de semințe de chimen, un pumn de semințe de dovleac, un pumn de fructe de goji, un pumn de stafide, un sfert de linguriță de fulgi de chilli (opțional, dar parcă cere puțin zvâc), două-trei prafuri de sare. Separat am întocmit un sos din ce-am stors de la o lămâie și o portocală, plus câteva linguri de ulei, sare, puțin zahăr (brun) și ceva piper negru proaspăt zdrobit. Cheia la zeama asta este să se simtă uleiul, să se simtă discret dulcele, sarea să fie cât să potențeze aromele, iar acrișorul dat de lămâie să fie puțin deasupra tuturor.
Ia ghiciți ce le fac la toate suratele astea?? Le încing rapid cu mâna într-o horă neaoșă până bat toate pasul în aceeași măsură, după care le împart în grupuri de lucru și le trimit câțiva fluturi de parmezan (dacă postiți uitați de fluturași, oricum aveți îngeri :)) să țină atmosfera veselă și atrăgătoare (de parcă n-ar fi deja). Pâine prăjtă lângă ea, unt? Poate, dar eu o prefer așa cum a lăsat-o creatorul, o înfulec cu poftă și mintenaș mă simt mai curat, mai tânăr, mai sănătos. Și mai bun. Exagerez… Sunt deja bun. 😀
Inimă bună și un week-end sănătos și pe cinste!
