… în grăsime de gâscă. Hmmm??!! Sună bine?! Eu cred că sună bine și vă mai asigur că sunt și foarte buni. Cartofii se pot găti în zeci (poate sute) de feluri, dar întotdeauna am fost atras de modalitățile simple care sunt capabile să returneze un efect maxim de gust și textură. Varianta pe care am să o descriu în continuare produce practic un soi de puree în crustă. Cartoful este perfect crocant la exterior, iar înăuntru este pufos ca omătul proaspăt. Vor fi niște cartofi fără pretenții, dar după asta veți avea voi pretenții de la cartofi. 🙂
Am avut poftă de ceva simplu și când se întâmplă așa, de regulă cotrobăi prin cămară. Am ales vreo 8 cartofi medii, pe care i-am spălat, curățat, i-am despicat fix în două și i-am pus în aprox 3 litri de apă la fiert cu vreo 3 lingurițe de sare. I-am lăsat să fiarbă vreo 15-20 de minute până se înmoaie ușor (îi înțepați cu un pai și trebuie să pătrundă ușor), dar fără a fi fierți total. I-am scurs de apă după care i-am pus într-o tavă cu 3-4 linguri grăsime de gâscă (găsiți și în supermarket; eu am avut de la o gâscă la cuptor) și i-am trimis în cuptor să facă primul rond de seară de vreo 30 de minute la aprox. 190˚C. Până atunci am îngrămădit într-un castronel câteva rămurele de cimbru, câteva frunze de salvie, vreo 4 căței de usturoi în coajă, o lingură, două de ulei de măsline, un strop de oțet de vin alb și am amestecat bine toată năzdrăvănia. Oțetul va potența aromele și va mai tăia din onctuozitatea gâștii. Am scos tava din cuptor după 30 de minute și cu o paletă i-am strivit ușor cât să îi lățesc un pic ca să se pătrundă bine cu toate cele, apoi am presărat puțină sare și am răspândit ierburile cu tot ce mai era prin castronel peste cartofi. Rondul al doilea tot cam de 30 de minute sau până devin aurii și crocanți la exterior.
În tot acest răstimp, am mai pus la cale o tărășenie care avea să completeze absolut minunat cartofii, oricum delicioși. O mână de busuioc verde, 200 ml smântână dulce, doi căței usturoi, 8 lingurițe vârfuite cu parmezan proaspăt ras, coaja rasă de la o jumătate de lămâie medie și două prafuri de sare le-am dat bine prin blender până s-au contopit într-un sos cremos cu un gust pe care mi-e imposibil să vi-l descriu acum (oricum, nu fără a saliva abundent).
Ce a rezultat vedeți mai jos. Sunt absolut fantastici, merg și așa cum sunt (varianta aleasă de mine) sau ca garnitură la un antricot/cotlet de vită grătărit bine.
A trebuit să fac un efort masiv de voință ca să nu rad tot și să ling platoul. Inimă bună!
Am citit postarea si m-a luat foamea. O sa fac si eu, in grasime de rata (de la magazin). Si ca sa pot manca pe saturate, nu mai pun nimic langa (ex. antricotul gratarit de care se face vorbire in final), in afara de sosul care arata grozav.
O sa revin cu impresii dupa.
Trăiască Unchiu Stelu! Și să mai poftească! Și intrinsec și pe la noi. Așteptăm impresiile. 🙂
E, dupa ce mi-am chinuit sufletul de pofta azi noapte , cand am vazut cartofii, astazi am cautat grasime de gasca. Nu-i si pace! Si nici vreo gasca n-am gasit p-aci, nici macar vie!
Of of 🙁
Dar nu scapa cartofii, o pun pe mama sa imi trimita- o sa lesine de ras cand o sa auda cerinta mea, cum a ras si cand am cerut huste pentru bors 😉
Poți încerca și în ulei de măsline, care în mod evident, va conferi alt gust, însă tot buni vori fi (și mai sănătoși, trebuie s-o spunem). Asta până prinzi gâsca, să-i topești grăsimea. 🙂
[…] cu niște cartofi copți și un chutney de mango și pere. Cartofii i-am făcut cam ca aici, doar că i-am copt în untură de porc și am pus rozmarin și […]