Ăăăăă, oooo, uuuuu…. simplu, sec, anost, banal, fumat domnule, ceva mai nou și special n-ai?!
Corect. Este simplu, iar lucrurile simple sunt recunoscute în a genera nivele consistente de satisfacție și bucurie. Restul epitetelor însă nu își pot avea locul în a caracteriza un fel de paste care, în ciuda faptului că poate părea aparent umil în simplitatea lui, se constituie într-un prânz (sau cină, dar e mai bun la prânz) absolut delicios, rapid de executat și la îndemână (niște paste, usturoi și ulei de măsline nu-s chiar un lux, nu??!). Dar ca orice lucru simplu la o primă vedere, este și foarte, foarte ușor de a fi ratat și transformat într-un dezastru. Fiind foarte puține ingrediente (mai exact două: uleiul și usturoiul) trebuie să umblăm la reglaje fine, pentru a obține acel gust unic conferit de această combinație.
Pentru asta trebuie să ținem cont de câteva aspecte absolut esențiale:
– uleiul de măsline trebuie să fie obținut exclusiv prin presare la rece (tratament mecanic și nicidecum termic), denumit generic extra virgin
– uleiul de măsline are temperatura de ardere mai joasă decât uleiul de floarea soarelui, motiv pentru care trebuie încălzit până începe să degaje aroma; dacă se arde devine amar și e de aruncat
– usturoiul pe cât de aprig este în starea lui naturală, pe atât de slab de înger se dovedește a fi dacă-l înghesuim într-un “colț” de tigae și-l încingem cu niscaiva ulei, astfel că va “transpira” rapid și va da tot din gușe, părăsindu-l tot farmecul pentru care este recunoscut
– în plus dacă îl prinde focul prea mult și se arde, noroc bun: nici un gust nu poate fi mai indezirabil de atât (poate ceapa arsă mai egalează “performanța”)
– pastele, în mara majoritate a cazurilor, trebuie fierte în apă cu sare (cam o linguriță de sare la litrul de lichid) pentru a căpăta gust (știți cât de mult fugiți de pâinea fără sare; e fix aceeași speță)
– pastele se fierb al dente și anume: dacă secționăm o pastă trebuie să aibe mărunțelul grăunte alb în mijloc (voi face o poză exemplificatoare și o voi posta)
Acum că avem cheile potrivite pentru a dezlega taina spaghetelor cu usturoi, să purcedem. Pentru două persoane, vrem jumătate de cutie de spaghetti No. 5 (folosesc Barilla), o căpățână și jumătate, poate chiar două de usturoi (nu mai chinuiți ochii holbându-i, este totuși vorba de spaghetti cu usturoi :)) și cam două trei linguri de ulei de măsline (important este să acopere fundul unei tigăi largi într-un strat foarte fin). Opțional pentru servit putem folosi ceva parmezan proaspăt ras.
Pastele le punem la fiert și între timp tocăm usturoiul felii grosiere (dacă este tocat prea subțire sau mărunt se arde rapid, și în plus vrem să-l simțim ca textură) și îl aducem peste uleiul încins cum am specificat mai sus. Îl lăsăm să sfârâie puțin aruncând tigaia energic pentru a-l întoarce pe toate părțile până se închide puțin la culoare și începe să capete o crustă fină (să nu-l lăsați să devină maro închis). Imediat scurgem rapid pastele și le aruncăm peste usturoi, omogenizând toată treaba (preferabil din tigaie, dar dacă e dificil, merge și cu o lingură de lemn sau plastic). Pastele se mai țin un minut-două la foc mediu ca să se îmbrace bine de ulei și usturoi.
Până aici toate bune, însă în momentul ăsta, vă garantez că atunci când le veți servi în farfurie, gustul usturoiului va fi doar o umbră, dacă n-a dezertat între timp. Aici intervine altă tărășenie și anume: sfântul mujdăi dă usturoi (simplu: usturoi, puțin ulei măsline, sare, puțină apă, blenduit bine). O linguriță de mujdei pusă între paste după ce le-am adus în tigaie și omogenizat cu usturoiul va desăvârși minunea. Normal, gesticulăm cu tigaia, sau cu lingura astfel încât și mujdeiul să îmbrace toate pastele. Imediat ce acest deziderat a fost atins, pastele se rulează pe o furculiță și se pun în farfurii câte două rulouri, se presară usturoi din tigaie și se mai adaugă puțin ulei de măsline proaspăt. Opționalul poate intra acum în scenă, presărând puțin parmezan, puțin piper negru zdrobit, după care înveselim căpițele noastre cu o frunză de busuioc.
E greu de descris ce valuri de pofte generează găteala asta odată cu prima furculiță de paste vârâtă pe sub nas. Fiind mâncare de prânz se intovărășește loial cu un Lambrusco Rosso tânăr, voios și învolburat, care ne aduce aminte că viața merită trăită fie și pentru lucrurile simple pe care ni le oferă cu atâta generozitate.
Inimă bună!
Notă: usturoiul trebuie să se simtă ca prezență, dar fără să fie agresiv, uleiul proaspăt de măsline turnat peste pastele fierbinți făcând restul.