Neașteptată îmbelșugare de parfum, arome și stări de bine contrabalansate, nu foarte rapid, dar sigur de o fierbințeală aproape asfixiantă ce împresoară grumazul subjugat de poftele la limita indecenței a grumandului perpetuu neostoit în căutarea lui perenă de absolutism culinar…. Aceasta este Harissa, sirena seculară a marocanilor care continuă să facă victime printre cei care nu știu să îi soarbă farmecele pe îndelete și cu precauția curtenitoare ce se cuvine în astfel de cazuri. O quintesență a miresmelor viguroase cu iz pământos, domolite de prospețimea grădinilor roditoare sub soarele blând al Mediteranei, aromate de seva măslinilor ce freamătă argintiu deasupra mantalei roșcate a pământului aspru în care își încleștează rădăcinile și învolburate pe final de copleșitoarea forță a ardeilor iuți uscați pe pământul pârjolit de arșiță.
Mai sunteți încă p-aci??!! :)) Bun. 🙂 În ciuda aparentei aiureli lingvistice de mai sus, vă invit să gătiți voi înșivă fecioara asta în haine de sărbătoare, să vă delectați cu nurii ei și pe urmă să încercați să o definiți. Să vedeți la ce ajungeți. Sau nu, continuând doar să vă bucurați în neștire și cu ignoranță nesăbuită de farmecele dânsei, lăsându-vă legănați în mrejele ei ferecate de o taină greu de pătruns.
O încercare de întrupare a acestei divinități pământene vă pot propune eu în cele ce urmează. Puneți-vă centurile, țineți-vă de scaun, urechile la drum și ochii la mine! 😀
- 50g ardei chilli uscați
- 2 lingurițe de semințe de chimion
- 2 lingurițe de semințe de coriandru
- cam 200/300g ardei copți (fără semințe)
- 3-4 căței de usturoi zdrobiți
- 2 lingurițe sare de mare
- 60ml (1/4 ceașcă) ulei de măsline extravirgin
- 60ml apă
De la ardeii iuți avem nevoie doar de coajă, restul (semințe, nervuri) se scoate din ecuație. Se acoperă cu apă fierbinte și se lasă o oră să se înmoaie, după care se scurg. Eu la pasul ăsta am trișat. Am pus cam 30g de coajă de ardei iuți din grădină de la socri (impetuoși în agresivitatea lor (de ardei vorbesc), dar cu un farmec absolut aparte (aici nu mai vorbesc doar de ardei :)), și am mai completat cu 6 lingurițe de chilli praf (extra hot). Și vă mărturisesc că e devastator de aprig praful ăsta.
Între timp, semințele de coriandru și chimion le prăjim într-o tigaie încinsă (dar fără ulei) până încep să umple bucătăria de fericire. Să nu le scăpați spre arsură că nu e de bine. Le pulberim în piuă. Aducem în blender toate suratele amintite mai sus: ardeii, praful de semințe, sarea, uleiul, apa și ardeii copți și îi dăm la cuțite până pastă se face, că țuică n-are cum. O punem la borcan, o sigilăm cu puțin ulei de măsline, o ținem la frigider (până pe la 10 zile) și o gustăm pe ascuns, îmbogățind cu ea feliile de friptură, pulpele de brânză (sau orice ne iese în cale și vrem să potențăm) și înfulecăm cu sufletul greu al păcătosului care mai bine se dă pe mâna doftorului decât să renunțe la sirenele lui. :))
Într-o notă serioasă, acum. În formă brută e recomandată (doar) cunoscătorilor. Neinițiaților li se recomandă o formă diluată, exemplificată în fotografia următoare, în care bolul conține 300ml iaurt gras, 1 linguriță Harissa și coaja rasă de la o lămâie mică. Toate învârtoșate bine. Merg și câteva frunze de mentă proaspătă.
Inimă bună și nu renunțați la păcatele ce vă alină sufletul, dar nu îi afectează pe cei de lângă voi (indiferent dacă află sau nu! :-D). 🙂
[…] înainte de a așterne feliile de brânză, ciabatta a fost unsă cu o cremă de iaurt cu harissa […]
[…] am adăugat câteva roșii uscate și tocate, apoi feliuțele de friptură și o linguriță de harissa, cât să anime puțin atmosfera și am săltat tigaia de câteva ori ca să se amestece totul […]
[…] cam 2 cm de ghimbir proaspăt tăiat julien, 3 căței de usturoi tocați fin și o linguriță de harissa. Amestecăm și lăsăm cam 1 minut, până se degajă aromele. Apoi adăugăm două conserve de […]