– Îmi faci și mie niște cartofi? Prăjiți, fierți, pasați, copți cum vrei tu. Eu îi mănânc oricum.
– Hmmm, n-ai vrea mai degrabă niște cartofi Anna? Sau dauphine? Sau duchesse, savoy, boulangère, Darphin? Poate umpluți sau fondanți?
– Faci mișto de mine?
– Nicidecum.
– Există toate astea?
– Și încă mai câte…
– Bine, fă-mi ceva bun și rapid.
– Mintenaș.
*… au gratin să fie. Ta-na-naaaa!!
Așaaa… Păăi:
Luăm cartofii și-i spălăm,
De cojiță-i curățăm,
Și-ntro veselie mare ‘i dăm pe toți pe răzătoare…
– Alooo! Lasă gălăgia și fă cartofii ăia că mi-e foame!!!
– Gata șefa, acum (ce bine, că tot nu mai aveam rime :-D).
Dar răzătoarea să fie o mandolină, reglată astfel încât să taie felii subțirele cam de 1-2 mm. Dacă n-avem mandolină, orice feliator face treaba. Mai sunt unele răzătoare cu patru fațete dintre care una este exact pentru feliat. Bine, cartofii (vreo 6-7 medii) după ce îi curățăm, îi ținem în apă rece până asamblăm un maglavais (nu-l găsiți în dex, dar sigur știți ce-ar vrea să însemne)…. No hai că n-am spor așa. Revenim:
Ca să facem maglavaisu’ vrem smântână și … smântână,
Una dulce curgătoare, însă nițeluș mai grasă,
Alta densă, fermentată, naturală și cremoasă,
Chimion și scorțișoară, le aducem împreună
Scorțișoară nu prea multă, cât să dea aromă fină
Chimion un praf sau două, să se-audă în surdină.
Le amestecăm pe toate
În castron până la coate
Cu patate feliate
Și foarte puțin sărate.
Într-un vas cerămicos, alb și termorezistent
Puțin unt întindem bine și acoperim total
Vasul nostru, al lor , al vostru, poate fi și transparent
Apoi turnăm cartofii noștri într-un haos general
Și-i trimitem în vacanță pe un termen definit
În cuptorul nostru drag la sutăoptzeci preîncălzit.
Între timp să n-ardem gazul cât e scump că-s rușii lacomi,
Două ouă, un fir de lapte, parmezan le batem tare
Facem sosul au gratin, cel mai cel mai din parcare,
La și patrujde minute scot cartofii, presar sosul
Bag cartofii și-ncing grill-ul, dacă n-am urc tava sus
Și-ntre timp fac ochii roată, să văd ce mai e de pus.
Ca să nu stau și să rod osul, întind masa, scot pahare
Albe farfurii, tacâmuri ș’ apretatele ștergare.
După zece minuțele, poate cinșpe, după caz,
Scoatem din cuptor cartofii, gratinați și-mbujorați.
Salivăm, facem o poză și-i privim îmbucurați
Sau cu ochișorii umezi facem hazul dă necaz.
– Terminași bre cartofii ăia??!
– Gata șefa. Poftiți, serviți și de mine pomeniți.
Măi și nu-mi plac musical-urile. Dar cartofii ăștia sunt chiar buni.
Mai ales tăiați în cuburi sau cilindri ca să meargă
Pe o farfurie ovală, dreaptă sau rectangulară
Lângă o bună garnitură de vițel în sos la oală
Și vreo două sticle negre de Fetească (ș-asta) Neagră.
Cum eu farfurie n-am avut decât rotundă,
Am pus-o așa că-i era foame și riscam ca să mă tundă.
No, foame să hie că ceva de îmbucat s-o găsi. Înimă bună!