… cu mazăre și cartofi.
O mai dăm și pe leguminoase, că de, e bine, nu strică și mai e cazu’. 🙂 Mai ales când vorbim de linte în general, o sămânță tare bună când vine vorba să decimentăm colonul. În mod normal este recomandat consumul de fibre (linte, fasole etc.) cam o dată pe săptămână. Măcar. Dar dacă oferta nu sună cine știe ce, hai să o facem mai chemătoare spre zburdălnicii gastronomicoase. 🙂
Eu am împrietenit între ele (și cu noi, evident) următoarele:
- 500 g linte verde, lăsată în apă rece peste noapte
- 4 cartofi, doi mari și doi mai mici, încubați
- cam 5-6 linguri de ulei de măsline
- 2 cepe roșii, tocate fin
- 6 cățeluși usturoiați, zdrobiți fin
- o lingură jumate de praf curry
- o linguriță de chimion măcinat
- 800-1000 ml supă de vită; merge și de pui (sau de legume ori doar apă pentru post)
- 50 g unt (fără, pentru post)
- 2 chilli roșii
- 100 g pui de spanac
- 200-300g mazăre congelată
- sare, piper după gust
- niscaiva mărar
Lucrurile se desfășoară relativ rapid și chiar ușor. Ardeii iuți îi văduvim de măduvă și de semințe (cât de exterminant sună treaba asta, dar nu este cazul, e clar) și îi tocăm fin. Într-o tigaie încingem puțin uleiul de măsline și rumenim cartofii cubiști pe toate fațetele (cunoscute și necunoscute). Convingem și usturoiul, ceapa și prafurile mirodenioase să le fie părtași la această mărită înfăptuire și le poftim în tigaie lângă dumnealor. Lăsăm să se înduioșeze ceapa, după care răcorim ansamblul cu supa/apa din dotare și primim la scăldat și lintea, untul (sau nu, dacă suntem cu respect pentru canoane), ardeii iuți și jumătate din spanacul tocat finuț. Învârtoșăm, dăm în clocoteală și o ținem așa preț de vreo 15-20 de minute până se moaie cartofii (lintea îi deja mole și frajedă, la cât o pătimit în căldare peste noapte, sărăcuța). Sărăm și piperăm toată treaba asta, deoarece suntem amatori de farmec (dacă vreți la plural vă recomand farmecuri și nu farmece; nu mă întrebați de ce :-D). După ce s-au mai îmbunat cartofii, aducem în bătătură și mazărea cu restul de puiuți de spanac și așteptăm să se înfierbînteze mazărea (adică mai deloc). Tragem de pe foc, odihnim, mărărim și servim. 🙂 Sau poftim, după caz. 😀
Inimă bună!
PS: ador mâncăricile astea aromate, simple și de o naturalețe organică. Voi?! … Aaaa, vin? De care vreți, dacă e alb și demisec. 🙂 E iuțică dregeala aceasta, așa că cere clăteală veselă și viguroasă. Sau un iaurt… de soia, că e post. ;))